Anca Lungu este colega mea de la Observatorul Antenei 1, dar care este produs tot de Antena 3 aşa că nu mă dau mare când spun că suntem colege, dar şi Prinţesa Polonic. Asta pentru că aşa se cheamă blogul ei despre gătit, dar sunt convinsă mulţi ştiu deja asta. Este pasionată de gătit şi îi şi iese foarte bine. În acelaşi timp, arată extraordinar. Evident că am întrebat-o cum poate să rămână atât de slabă fiind înconjurată de atâtea tentaţii. Şi mi-a explicat cum reuşeşte să transforme orice mâncare, inclusiv una tradiţională precum sarmalele, într-una sănătoasă. Dar şi cum a convins-o pe Natalia, fetiţa ei de aproape 2 ani, să mănânce sănătos. Bine, Anca a şi scris o carte pentru părinţi şi copii în sensul ăsta. Am prins-o sâmbăta, înainte să intre să prezinte Observatorul de la ora 19. Cu câteva secunde înainte să intre în direct, încă îmi mai răspundea la întrebări. 🙂

Eu: Cum poți să fii pasionată de gătit, să faci atâtea bunătăți şi să arăți atât de bine?

Anca Lungu: Ar fi două explicaţii. Prima e cea legată de moştenirea genetică. A doua explicaţie ar fi dieta echilibrată. Asta înseamnă că mănânc cam tot ce-mi doresc dar fără să fac excese.

Eu: Să înţeleg că eşti mai degrabă adepta unei nutriții sănătoase decât a bucătăriei tradiționale?

Anca Lungu: Cred că bucătăria tradiţională nu o exclude pe cea sănătoasă. Avem întotdeauna posibilitatea de a alege versiunea mai sănătoasă a reţetelor. De exemplu, îmi place să gătesc sarmale cu mai mult orez şi legume şi mai puţină carne, care de obicei e carne mai slabă şi de bună calitate. Evit să prăjesc în favoarea gătitului la abur. Prefer să îndulcesc deserturile cu variantele mai sănătoase în defavoarea zahărului. Dar asta nu înseamnă că am renuţat total la alimentele mai puţin sănătoase. Consider că nu e un capăt de lume dacă din când în când mănânci zahăr sau cartofi prăjiţi. Nu cred în alimentaţia extremă, fie că vorbim de cea extrem de sănătoasă, de tip raw vegan sau cea extrem de nocivă, de tip junk food.

Eu: Sunt perfect de acord cu tine. Așadar secretul tău ar fi moderația.

Anca Lungu: Echilibrul! Şi cred că echilibrul e cheia pe toate planurile.

Eu: Sport faci?

Anca Lungu: Nu atât de mult cât mi-aş dori. Dar sunt conştientă de asta şi sunt şi pregătită să fac o schimbare în acest sens. De curând am împlinit 30 de ani şi simt că metabolismul s-a schimbat puţin. Simt nevoia să-mi schimb puţin stilul de viaţă.

Eu: Te înţeleg perfect. Şi eu am făcut schimbarea asta tot după 30 de ani. Poți să-mi descrii o zi din viața ta? La ce şi când mănânci mă refer.

Anca Lungu: Micul dejun e unul dintre cele mai importante momente ale zilei. Fie îl pregătesc eu, fie Ştefan, după ce Natalia pleacă la grădiniţă. El îşi bea cafeaua, eu ceaiul şi savurăm în linişte ouă, legume proaspete, fructe, clătite integrale cu magiun sau orice altceva ne face cu ochiul din frigider. E masa la care nu există limite. La prânz mâncăm din nou împreună. De obicei supe sau ciorbe, paste integrale, carne de vită la grătar şi salate. La cină ni se alătură şi Natalia şi, de obicei, gătesc astfel încât să mâncăm toţi trei: legume la abur, mămăliguţă cu brânză şi iaurt, peşte la cuptor, ceva rapid, simplu, uşor. Din când în când mai mergem şi la restaurant dar nu pot spune că mâncăm foarte diferit de acasă.

Eu: Fetița ta, Natalia, mai are puţin şi împlineşte 2 ani. Ce mănâncă? Știm, copiii sunt terminaţi după dulciuri. Tu ai lansat şi o carte cu reţete pentru copii, spuneai ca ajutor pentru părinți să-şi convingă copiii să mănânce sănătos.

Anca Lungu: Natalia mănâncă foarte sănătos la grădiniţă. Are un meniu echilibrat, alcătuit de un nutriţionist, iar acasă îi gătesc în acelaşi spirit, folosind ingrediente de cea mai bună calitate, de cele mai multe ori produse în gospodăria părinţilor mei, de la Suceava. Îi plac foarte mult supele şi ciorbele, pastele integrale, sucurile proaspăt presate din fructe, clătitele cu făină integrală şi magiun, îi plac foarte mult untul, brânza şi iaurtul de capră. Mănâncă şi legume la abur, în special broccoli. Am încercat să o feresc de dulciurile din comerţ, însă nu i-am interzis nimic. De curând a descoperit ciocolata şi am reuşit să gestionez oarecum situaţia apelând tot la echilibru.

Eu: Înţeleg că este un copil foarte ascultător. Iar reţete sănătoase şi atractive pentru copii găsim în cartea ta “Reţete alese pentru prinți şi prințese”. Dar mâncarea ta preferată care este?

Anca Lungu: Hmmm! Greu de spus. 🙂 Asta pentru că, deşi nu ai spune la prima vedere, eu sunt o gurmandă. Sunt pofticioasă şi savurez orice aş mânca. Dar, dacă ar fi să vorbesc despre unul dintre felurile mele preferate de mâncare, aş vorbi despre sushi. Îmi place la nebunie, inclusiv să-l pregătesc!

Eu: Pai de asta arați atat de bine. :)) N-am văzut om gras de la sushi. Apropo de faptul ăa eşti gurmandă, presupun că de aici şi pasiunea pentru gătit. Cum s-a născut “Prințesa Polonic”?

Anca Lungu: Cred că s-a născut mai degrabă din pasiunea pentru mâncat. Mă mutasem în Bucureşti, îmi plăcea să mănânc bine, aşa că a trebuit să învăţ să gătesc bine. Şi, tot gătind, mi-am dat seama că îmi place şi că îmi place să şi vorbesc despre asta. A apărut ideea blogului şi apoi numele năstruşnic. Am vrut să mă metamorfozez într-un personaj simpatic, cu nume autoironic.

Eu: Si apoi a venit şi succesul. Mai ai vreun proiect în lucru? O carte cu reţete…

Anca Lungu: Lucrez la o noua faţă a blogului. E un proiect în plină desfăşurare. Prinţesa Polonic se transformă într-o regină, dar nu numai în bucătărie. Iar urmatoarea carte de bucate e un proiect mai îndepărtat şi va fi dedicată tot copiilor.

Ceva bun şi care nu îngraşă, de la Prinţesa Polonic pentru noi

Pentru final, o recomandare de mic dejun rapid şi, totodată, un desert hrănitor de la Prinţesa Polonic. Reţeta aici http://www.printesapolonic.ro/list_detail.php?id=132