Cea mai frumoasă și inspirațională poveste de final/început de an

Revelionul, sfârșitul anului adică, este despre bilanțuri și rezoluții. Indiferent cât de bun a fost un an, îți dorești ca următorul să fie și mai bun. Lăsând la o parte providența, ajutorul divin, să speri că Dumnezeu îți va da lucrurile pe care ți le dorești, este un moment bun să-ți faci evaluarea și să stabilești ce poți face tu ca să fii mai bun sau ce fel de om îți dorești să fii.

Nu știu dacă e așa pentru toată lumea, asta e ceea ce încerc eu să fac mai ales în perioada asta.

Așa că, printre picături, caut lucruri care să mă inspire. Filme, cărți.

Am stat mult să mă gândesc ce film sau carte să vă spun că ilustrează cel mai bine principiile în care cred și omul care încerc să fiu și să vă fac o recomandare, așa cum am făcut și de Crăciun.

Cel mai bun film de văzut la final și început de an

fără filtre, fără Photoshop :)

M-am decis să mă opresc la Bridge of Spies, cu Tom Hanks. Este un film plin de pilde, despre alegerea drumului corect indiferent de consecințe, despre verticalitate și principii. Dar mai sunt și altele, de ce tocmai ăsta? L-am ales fiindcă nu este o ficțiune. Este un caz real și asta face și mai admirabil curajul personajului principal dar, în același timp, mie una îmi dă speranța că specia umană mai are o șansă.

Povestea pe scurt este următoarea. În 1957, la New York, este arestat un spion sovietic. Personajul lui Tom Hanks este avocatul pus să-l apere pentru a se da impresia că America respectă drepturile oricui, chiar și pe ale unui spion, și că oricine are parte de un proces corect și de o apărare adevărată, deși nimănui nu-i păsa cu adevărat de asta. Toată lumea, de la autorități până la americanul de rând, nu voia decât să-l vadă pe scaunul electric pe spion și asta cât mai repede. Sau, eventual, să trădeze.

Toată lumea cu excepția avocatului James B. Donovan care crede cu tărie că ideea de justiție este esența sănătății unei națiuni și că ea nu poate fi întreagă dacă nu este egală pentru toți, chiar și pentru un spion rus. Și îl apără cât mai bine, riscându-și cariera și propria familie. Împotriva tuturor. Prima pildă a filmului este când un agent CIA îi cere să încalce confidențialitatea avocat-client, prevăzută în Constituția SUA.

Și reproduc pasajul:

“Agent Hoffman: Trebuie să știm. Nu face pe scrupulosul cu mine. Nu există un manual cu reguli, în cazuri de astea.

James Donovan: Ești agentul Hoffman, da?
Agent Hoffman: Da.
James Donovan: Ai origini germane?
Agent Hoffman: Da, și?
James Donovan: Numele meu este Donovan, irlandez pe ambele linii, și maternă și paternă. Eu sunt irlandez, tu neamț, dar ce ne face pe amândoi americani? Doar un singur lucru. Unul singur. Un singur manual de reguli. Unul! Îi spunem Constituție. Am căzut de acord asupra regulilor și asta ne face pe amândoi americani și este singurul lucru care ne face americani. Așa că nu-mi spune mie că nu există reguli și nu da din cap în fața mea, nemernicule!”

Asta este esența democrației și a justiției. Dacă justiția nu este dreaptă pentru cel mai rău într-o zi poate să nu mai fie dreaptă și pentru un nevinovat. Unele principii merită orice sacrificiu pentru a nu fi încălcate.

Omul care stă drept

Și, în aceeași idee, o altă pildă vine și de la rus, care refuză să trădeze pentru a-și salva pielea deși, așa cum se demonstrează în final, știe că și acasă va fi tratat ca un trădător, că nimeni nu-l va crede că nu a trădat. Și, pentru că sunt croiți din același material, avocatul Donovan îl respectă și admiră pentru asta.

Dar nu vreau să vă povestesc filmul, doar să vă inspir. Reușește să-l scape pe spion de pedeapsa cu moartea, desigur nu pe bază de principii. Astfel de discursuri nu țin la marea majoritate a oamenilor. Îi convinge pe cei puternici că e posibil ca, la un moment dat, rusul să fie folositor, să fie dat la schimb în caz că este capturat un american. Ceea ce se întâmplă și nu peste mult timp.

Dar cum Guvernul american nu vrea să-și asume așa ceva, îl contactează tot pe Donovan să meargă în Berlinul de Est să negocieze schimbul. Rușii, însă, nu vor să dea la schimb soldatul ci un biet student american acuzat de spionaj, deși toată lumea știa că e un amărât nevinovat. Guvernul american, desigur, nu este interesat de un student. 🙂 James Donovan, însă, DA! Și nu e dispus să plece fără amândoi: și soldatul, și studentul. Riscându-și inclusiv viața, desigur, dar și represiunile propriului Guvern.

Rușii și nemții încearcă inclusiv în ultima clipă să nu-i dea pe amândoi. Americanii, mulțumiți că-și primesc soldatul, îl presează pe Donovan să renunțe. Iar aici se dovedește, din nou, că spionul rus și avocatul sunt croiți din același material și că oamenii cu principii vor sta drepți pentru ele. Așa că Rudolf Abel, așa se numește rusul, nu vă spusesem până acum, refuză să meargă spre partea rusă până când Donovan nu primește ceea ce dorește. Adică riscă să se întoarcă la închisoare pentru tot restul vieții. Schimbul de spioni se petrece pe un pod din Berlin care există și în realitate, podul Glienicke.

Pilda cea mai importantă a filmului este spusă de rus, despre omul care stă drept, the standing man în engleză, “Stoikiy muzhik”, cum tot repetă Rudolf Abel. Vă las mai jos pasajul, pentru că n-are rost să povestesc eu.

Iar, ca să intrați mai bine în atmosfera filmului, pun și un trailer.

Ideea e că principiile sunt cele mai importante în viață și că trebuie să lupți pentru ele, indiferent de consecințe, să lupți chiar și dacă ai certitudinea că pierzi. Da, unele lupte trebuie duse chiar dacă știi că mergi spre autodistrugere. Iar pentru asta vă recomand să vedeți Fury. Să lupți și dacă rămâi singur.

Desigur că poți trăi și dacă ți-ai încălcat principiile sau ai ales să te retragi dintr-o luptă care, poate, nici măcar nu este a ta, personală. Dar nu e important doar să prinzi ziua de mâine. Mai important este CUM o prinzi și să te poți uita în oglindă.

Pot părea idealistă și naivă cu această postare. Dar eu cred că așa trebuie să te comporți și în viața obișnuită, în relațiile cu oamenii, nu neapărat pentru scopuri înalte. Adică să fii ceea ce se numește un om cu caracter.

Un an nou fericit să aveți!

Dacă v-a plăcut articolul vă puteți abona la blog ca să nu le pierdeți pe următoarele sau dați like la pagina mea de Facebook unde găsiți și alte articole, zic eu, interesante din categoria nutriție-mișcare-sănătate-viață. Antrenamente video găsiți pe canalul meu de YouTube la care, de asemenea, vă invit să vă abonați. Și mă găsiți și pe Instagram.

8 thoughts on “Cea mai frumoasă și inspirațională poveste de final/început de an

  1. Mi-a placut cum nu ai povestit tot filmul 😉
    L-am vazut cu ceva timp in urma si da, sunt niste principii acolo dupa care merita sa iti ghidezi viata. Doar 2 remarci am. Prima este ca e mult timp de atunci, si scandalul Water Gate a fost prin anii 60, dar nu stiu daca mai exista presa independenta in SUA in momentul de fata. Fie ca sunt sub influenta politicienilor, fie ca se afla in proprietatea marilor corporatii care dicteaza in politica americana, marile trusturi de presa nu mai sunt ce au fost. Justitia in SUA inca se mentine la inaltime, cel putin in cazurile care nu privesc direct interesul lor ca natiune sau siguranta nationala.
    A 2-a remarca se refera la diferenta dintre societatile americana si romana. E greu cu principiile la romani. Eu cand mai indraznesc sa vorbesc despre principii se uita lumea la mine ca la felul 14 🙂 N-avem noi constitutie care sa ne ghideze morala, si chiar daca am avea, nu ar sti nimeni ce scrie acolo. Din acest motiv eu personal sunt un suporter al introducerii educatiei civice in scoli. Romanii trebuie sa invete de mici cum functioneaza societatea lor si cum sa fii un cetatean bun. Trebuie sa invete de ce e bine sa iti ghidezi viata dupa niste principii si cum sa isi iubeasca tara si ceea ce reprezinta. Momentan asta nu se intampla in scoli. Am scris un scurt articol pe tema asta cu ceva timp in urma. Il gasesti aici daca doresti: https://cristianmoldoveanu.wordpress.com/2015/07/26/romania-are-nevoie-de-un-pledge-of-allegiance-ghid-pentru-politicieni-volumul-al-iii-lea/
    In schimb, ma bucur ca mai exista femei care gandesc ca tine. Eu nu am avut norocul sa intalnesc una pana acum. Sa nu te schimbi.

  2. Verticalitatea n-are legătura cu nația. Și in film, Donovan și rusul sunt sg care o au. E pur și simplu rara

  3. De fapt, educatia se face in scoli in proportie mare. Parintii joaca si ei un rol important, dar nu te poti astepta ca toti parintii sa le explice copiilor cum e cu principiile sau drepturile omului. Te astepti insa la statul respectiv sa se ocupe de educatia de acest fel. Nu te-ai intrebat niciodata de ce americanii sunt printre cei mai patrioti din lume? Eu cred ca e vorba de ce invata in scoli.

  4. Nu divinizez nicio nație. Rămân la părerea mea: verticalitatea e educație de acasă, nu de la școala.

Comments are closed.