Acum 4 ani, deci nu mai departe de primăvara lui 2012, aveam 10 kg în plus. Nu, nu eram grasă, eram pufoasă plus că am o conformație cu fund proeminent deci aveam un aspect de fată zdravănă. Pentru gustul unora arătam în regulă. Nu și pentru al meu, ceea ce mi s-a părut mult mai important. Plus că apăream la TV și este adevărat ce se spune că TV adaugă kg în plus. Nu știu dacă 5 dar clar toți suntem mai slabi în realitate decât pe ecran. Iar, de când cu televizoarele cu ecran lat, problema s-a agravat și mai tare. :))

2011

Niciodată în viața asta n-am fost în stare să țin o dietă. Nu știu de ce fiindcă nu sunt gurmandă dar pur și simplu n-am putut. Poate pentru că eram prea mică și n-am știut ce diete să aleg și nici n-a avut cine să mă învețe.

Îmi doream să slăbesc dar mi se părea prea greu și nici bani să mă duc la nutriționist nu aveam. Plus că sunt o sumedenie de specialiști în slăbit, fiecare cu altă idee, deci cum naiba faci să-l alegi pe cel bun ca să nu-ți faci mai mult rău decât bine? Timp de documentare ca să aleg cu grijă nu aveam. Și oricum n-aveam bani de nutriționist, :)), ca să fac povestea rotundă. :))

O prietenă foarte bună, însă, s-a apucat de cură de slăbire. Ea avea de dat jos ceva mai mult de 10 kg. Eu sunt mereu reticentă și trebuie să-mi fac documentarea proprie ca să mă conving că ceva este bun. Așa că discutam în detaliu despre cura pe care i-o dădea nutriționistul și am început să citesc și eu. Trebuia să mă asigur că este bună pentru ea.

Așa am ajuns să aflu despre proteine, despre fructe și legume, prăjeli și toate nebuniile pe care vi le împărtășesc în zilele noastre, aici, pe blog. Nu m-am apucat de cura ei dar eram atentă ca atunci când suntem împreună să mănânc așa cum o făcea și ea, ca să o susțin. Este foarte important ca, atunci când cineva ține o cură de slăbire, cei din jur să o/îl susțină, să nu-i facă viața mai grea fluturându-i prin față alimente care să-i facă poftă.

Deci mai întâi am renunțat la prăjeli și la alimentele cu așa numitele calorii goale. Am trecut de la mult fast food, cartofi prăjiți și mâncăruri foarte sărate la simplitate: carne slabă, fără garnituri complicate, doar legume la grătar, și salate. A fost prima schimbare pe care am făcut-o. Și, din aprilie până la sfârșitul lunii august, am slăbit 6 kg. Eram mulțumită și nu sufeream de foame.

2013

Apoi, la începutul anului 2014, am decis eu că nu mai vreau să fiu sedentară. Motivele au fost două: pe de o parte îmi simțeam toți mușchii încordați și aveam dureri de spate, pe de alta, deși eram slabă, abdomenul era pufos și, deși nu aveam celulită vizibilă, picioarele mele aveau un aspect flasc. Nu fac parte din categoria persoanelor norocoase care au “carne tare” de la mama natură.

Și așa am început să mă mișc. Mi-am căutat pe internet exerciții și m-am apucat. Zi de zi. Iar rezultatele au început să apară și ele, ușor, ușor. Dar doar până la un anumit moment după care parcă nu mai evoluam deloc. Așa m-am apucat din nou de citit și mi-am dat seama că mai sunt și alte lucruri pe care ar fi trebuit să le fac.

Omul care, însă, mi-a schimbat viața, a fost profesorul Gheorghe Mencinicopschi. Argumentele sale în materie de nutriție n-au întâmpinat opoziție din partea logicii mele. Așa am ajuns să beau multă apă, înainte nu beam deloc, să mănânc puțin și des, și să-mi formez toate principiile pe care le găsiți pe acest blog, în meniu, la categoria “Nutriție”.

Deci, în cazul meu, nu este vorba despre niciun secret sau miracol. Pur și simplu de schimbări pe care eu le încadrez la categoria “mâncat cu cap”.